sâmbătă, 4 februarie 2012

INS confirmă previziunile sumbre: am scăzut la 19 milioane de locuitori

Ştirea săptămânii o reprezintă rezultatele provizorii ale Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor din octombrie 2011. Institutul Naţional de Statistică a anunţat joi că populaţia României a scăzut cu peste 2,6 milioane de locuitori faţă de 2002, de la 21.680.974 la 19.042.936 de persoane.

Informaţia confirmă cele mai pesimiste estimări demografice făcute în ultimii ani. BERD – Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare – avea în 2008 două scenarii de evoluţie demografică a României, unul pesimist conform căruia populaţia va scădea la 20 de milioane în 2015, la 18 milioane în 2025 iar în 2050 la 13 milioane. Potrivit variantei optimiste, în 2050 România va avea 19 milioane de locuitori, în 2025, 20 de milioane, iar în 2015, 21 de milioane.

Declinul demografic este însoţit de un fenomen de îmbătrânire a populaţiei cu efecte nefaste asupra sistemului de pensii, asupra sistemului medical şi al asigurărilor sociale.

Guvernanţii sunt conştienţi de problemă dar întârzie să adopte politici urgente de redresare a scăderii demografice, printre altele din cauză că politicile familiale şi de creştere a natalităţii nu au efecte palpabile imediate, nu aduc profituri economice pe termen scurt. Ei nu privesc mai departe de 4 ani, cât durează un ciclu electoral, pentru că la sfârşitul mandatului sunt preocupaţi să facă inventarul realizărilor concrete, nu al proiectelor pe termen lung şi mediu începute.

Ceva trebuie făcut. Avem acum datele concrete, de necontestat ale Institutului Naţional de Statistică. În loc de investiţii în avioane militare, săli de sport şi promovarea turismului se impun investiţii în creşe şi grădiniţe şi facilităţi pentru angajatorii care aplică măsuri de reconciliere a vieţii de familie cu munca. Încurajarea natalităţii se poate face prin diverse căi ţinând cont că scăderea populaţiei nu se datorează unui singur factor. O parte din factori au legătură cu situaţia femeilor pe piaţa muncii şi în familie.

Un studiu publicat în 2008 de Letizia Mecarini, demograf la Universitatea din Torino, şi alţi trei cercetători, compară situaţia femeilor din Italia şi Olanda. Au descoperit că pe piaţa muncii din Olanda există un procent mai mare de femei decât în Italia dar în acelaşi timp rata fertilităţii în Olanda este semnificativ mai mare (1,73 faţă de 1,33 în Italia). În ambele ţări există concepţii tradiţionale cu privire la rolurile de gen însă societatea italiană este mult mai conservatoare, lucru care marchează diferenţa. Ipoteza sociologilor a fost confirmată în urma studiului: femeile care prestează peste 75% din munca casnică şi de îngrijire a copilului sunt mai puţin predispuse să nască un al doilea copil faţă de femeile care împart sarcinile în mod egal cu soţii lor. Bărbaţii ar trebui să ia parte la treburile casei şi de îngrijire pentru a uşura viaţa soţiilor lor. (Sursa )

În România nu există politici de încurajare a parteneriatului în familie. În programa şcoală, singurele noţiuni predate elevilor despre responsabilităţile în cuplu se regăsesc la disciplina facultativă intitulată „Educaţie pentru Sănătate” într-un capitol mic despre „Sănătatea reproducerii şi a familiei”.

Sarcinile de îngrijire a copiilor care revin aproape exclusiv femeilor, plus dificultăţile economice, insuficienţa spaţiului locativ, lipsa programelor de lucru flexibile în întreprinderi şi a facilităţilor pentru mamele cu copii mici (creşe şi grădiniţe în fabrici şi în interiorul firmelor mari), toate acestea fac ca majoritatea cuplurilor să ajungă să aibă maxim un copil, deşi la modul ideal şi-ar fi dorit o familie numeroasă.

În acest moment principala politică a Statului de creştere a natalităţii este acordarea concediului plătit pentru creşterea copilului (aşa numita „indemnizaţie a mamelor”), punând femeile să aleagă între muncă şi aducerea pe lume a unui copil. Întreruperea activităţii profesionale timp de 2, 4 sau 6 ani are efecte asupra performanţelor la locul de muncă şi avansarea în carieră a femeilor. Mamele care şi-ar dori să revină la muncă mai devreme, de exemplu după un 1 an de la naştere, se confruntă cu lipsa serviciilor publice de îngrijire a copilului.

Politicile de creşterea a natalităţii sunt complexe, nu se pot reduce la o singură măsură. Având datele recensământului din 2011 nu mai putem ignora situaţia demografică şi consecinţele sale. Populaţia scade, sistemul de pensii este ameninţat cu colapsul, sistemul medical şi cel al asistenţei sociale vor fi suprasolicitate pe fondul îmbătrânirii populaţiei. Ca problemă de siguranţă naţională, ameninţarea teroristă este o nimica toată faţă de pericolul declinului demografic.

Link-uri utile:

Puterile executivă şi legislativă din România trebuie să se preocupe de elaborarea unei politici naţionale demografice şi a uneia de imigraţie, prin care să se compenseze pierderea de populaţie, a spus vineri sociologul Alin Teodorescu, director al IMAS, citat de Mediafax./.../

"România pierde populaţie prin faptul că are mortalitatea mai mare decât natalitatea, dar şi prin emigraţie. Puterea executivă şi legislativă trebuie să facă, prin lege, o politică demografică, de stimulare a natalităţii, şi o politică de imigraţie, de atragere în România a cetăţenilor străni. Acum nu avem astfel de politici", a spus Teodorescu.


Citiţi şi poziţia anti-avortistă a lui Baconschi (ce ne puteam aştepta de la un teolog!):

9 comentarii:

Anonim spunea...

NU am scazut chiar asa de mult. Suntem in jur de 20,9 milioane.

Totul nu este decat o manipulare. Luni public dovzile

Lucian Vâlsan spunea...

Anonim: Sincer aştept cu nerăbdare dovezile.
Şi ştii de ce? Pentru că cifra oficială de 19,6 milioane mă surprinde. Eu mă aşteptam să mai fim maxim 17 milioane în România.

Lucian Vâlsan spunea...

Baconschi e un cretin. Nu doar prin acest comentariu de propagandă teocratică ci în general este un cretin. Nu e prima oară când o dă crunt cu bâta-n baltă.
Pe de altă parte, cifrele seci sunt cele care nu mint niciodată. Prin urmare afirmaţia potrivit căreia "numărul mare de avorturi şi politicile familiale incoerente" sunt cauza scăderii populaţiei este una cât se poate de corectă.
Asta nu înseamnă că soluţia este interzicerea avorturilor - avem experimentul Decreţeilor care să ne demonstreze că nu e o idee bună. Uite că Olanda nu suferă de scădere demografică deşi nu are nici politici familiale profund biasate în favoarea femeilor şi nici nu a interzis avortul.
Poate c-ar trebui să învăţăm mai multe de la olandezi şi să nu ne mai supărăm ca măgarul pe sac atunci când ne dau cu flit în ceea ce priveşte Schengen-ul.

Gabi spunea...

Dar de ce trebuie sa fim din ce in ce mai multi!? Nu am inteles niciodata de ce acest obiectiv feudal s-a pastrat... Ce vrem!? Carne de tun!? Masă de presiune!? Că agricultura are tehnici care nu mai necesită la fel de multă forță de muncă...
Cand 70% dintre copiii din rural traiesc in saracie!?
Cand cei tineri nu vad niciun orizont!?
De ce este numărul atât de important!? Să fim mai educați, mai sănătoși, mai buni, mai egali, nu sunt scopuri mai rezonabile pentru societate!? O societate mai bună și nu o mulțime mai mare!?

Alexandru spunea...

Rezultatele recensământului sunt catastrofale pentru România. Dacă nu creem imediat politici de stimulare a natalităţii (inclusiv ţinerea sub control a avorturilor îngrozitor de mari din ţara noastră prin aplicarea de taxe mari femeilor fără motive serioase, obiective de a avorta), printre care cele mai importante sunt fondurile alocate special creşterii în primii ani a copiilor mici şi locaţii unde aceştia pot fi lăsaţi pentru părinţii care merg la serviciu, cât şi politici de diminuare a emigraţiei, prin creşeterea nivelului de trai şi a respectului pentru munca depusă prin salariii serioase, ne vom trezi că în 2030 România va avea populaţia din 1914, atunci când aveam un teritoriu de 2 ori mai mic ca actualul. De asemenea este îngrijorător că numărul copiilor şi tinerilor este în scădere dramatică, în timp ce bătrânii sunt din ce în ce mai mulţi (probleme cu fondurile de pensii, asigurări de sănătate, etc), cât şi creşterea înspăimântătoare a procentajului de ţigani din ţara naostră. Aparent această creştere nu e mare, dar să nu uităm că de 5 ani graniţele României spre Europa sunt larg deschise şi mare parte din ei sunt plecaţi în Vest, astfel că numărul lor real este semnificativ mai mare decât ne putem noi imagina. Ori vom crea o politică coerentă de revigorare a populaţiei (de exemplu să ne aducem saşii înapoi), ori România se va prăbuşi în curând :( Apropo Lucian, de ce crezi tu că România n-ar fi avut decât 17 milioane?

Tudorina spunea...

Alexandru, a pune taxe mari pentru efectuarea întreruperilor de sarcină este abuz şi discriminare a a persoanelor fără venituri.
Soluţia, repet pentru ultima oară, este educaţia sexuală. În România nu se face aşa ceva în şcoli, ştiai? Ţi se pare normal? Faci legătura cu nr. mare de avorturi? Politica Statului este zero în promovarea educaţiei sexuale în rândul populaţiei, ba CNA a interzis publicitatea la prezervative în timpul zilei. Este culmea ipocriziei de vreme ce sunt zeci de emisiuni cu conţinut despre sexualitate la toate orele.

Alexandru spunea...

Educaţia sexuală este în mod clar cea mai bună soluţie pentru educarea tinerilor. Nu contest acest lucru. Ea ar trebui începută din clasele VI-VII şi dusă până la sfârşitul liceului. Ar trebui să fie oferite prezervative gratuite tinerilor şi preţuri speciale acestora. Legat de implicaţia religioasă ar trebui să convingem BOR să se implice activ în povestea asta. Să prezinte folosirea prezervativului ca o soluţie împotriva păcatului de a avorta. Nu realizezi câtă lume le-ar folosi dacă popa ar spune în biserică : folosiţi prezervativul, că dacă luaţi boli sau faceţi avorturi este păcat grav! Biserica are încă implicaţii seriase în populaţie, trebuie să colaborăm cu BOR nu să fim contra lor. Pe lângă aceste campanii de informare (obligatorii) şi de ajutorare cu materiale (prezervative, nu pilule contraceptive că au 1000 de efecte secundare) trebuie intervenit totuşi şi cu taxe mari pe avorturi, ca să potolim pofta unora. Oricum, scăderea populaţiei nu se datorează numai avorturilor, ci multiplelor cauze, toate fiind nevoie să fie rezolvate cât mai urgent!

Carmen spunea...

sincer, aveam in minte un scenariu mult mai pesimist, si ma gandeam ca suntem in jur de 17-18 mil., tinand cont de numarul mare de romani care au parasit tara in ultimii ani. ma bucura intr-o oarecare masura rezultatul celor de la INS.

Lucian Vâlsan spunea...

Se pare că nu sunt singurul, și Carmen îmi împărtășește opinia c-am fi în jurul a 17 milioane.
Alexandru: Am impresia asta pentru că lucrez într-un departament tehnic de teren. Ies des din Clujul prosper în satele medievale. (Apropo, diferența dintre un sat din jud. Vaslui și un sat din jud. Cluj este zero. Mor când îi aud pe ăștia cu ”Ardealul dezvoltat”)
Sunt sate întregi care acum 2-3 ani, când am început eu să umblu prin ele, aveau 800-1000 de locuitori și care în prezent abia dacă mai numără 400 de oameni. Și aceia bătrâni. Când îi întrebi de tineret răspunsul este aproape invariabil ”Au plecat în X” unde X este o țară, alta decât România. Și când întrebi ”pentru cât timp?” răspunsul în cazul celor plecați din țară este mereu același ”de tot - cu tot cu nevastă/soț, copii”.
Exemple concrete ca să cauți să confirmi informațiile pe care ți le dau: Tiocu de Jos, Lunca Bonțului, Sic, Săcălaia, Răscruci, Dăbâca, Panticeu, Pălatca sau Sucutard (toate din jud. Cluj). Alte exemple: Ivești, Negrești, Gârceni (jud. Vaslui), Gropeni, Tichilești, Chiscani(jud. Brăila).
Fenomenul e generalizat și, după părerea mea, avorturile chiar sunt cea mai mică problemă.
Și hai să nu mai insistăm așa de mult pe cifra aia de 22 de mil. de avorturi. Și asta din două motive: 1. Nu e clar dacă cifra e una corectă (personal sunt de părere că nu este) și 2. Ia gândește-te, în contextul actualei crize economice și al actualei guvernări, ce-ar fi însemnat ca România să aibă în loc de 19,6 mil de locuitori 41,6 mil. de locuitori. Ți se pare o imagine pozitivă? Mie nu.

P.S.: Eu intrasem aici doar așteptând să văd dovezile promise de Anonim. Alo, anonim! M-ai uitat? Aștept dovezile alea.