joi, 27 noiembrie 2008

Campania de 16 zile "Femei în umbră. Umbre"

Intre 25 noiembrie - 10 decembrie UNFPA, Fondul ONU pentru Populatie si Centrul de Informare ONU pentru Romania organizeaza campania "Femei in umbra. Umbre" avand ca obiectiv combaterea violentei impotriva femeii.

FILM

Cele 7 filme din seria Femei in linia intai sunt o relatare dura si onesta a razboiului secret impotriva femeilor.

Gaseste-i un nume (Republica Democrata Congo) prezinta violul ca arma de razboi;

Crimele in numele onoarei (Turcia) spune povestea femeilor fortate sa se sinucida ca modalitate de a masca traditia uciderii in numele onoarei;

Evadare la limita (Nepal) - o mama de 24 de ani ajuta autoritatile sa-l prinda pe cel care a traficat-o;

Cum demonstrezi un viol (Mauritania) despre consecintele unei legi prin care o femeie risca sa faca inchisoare daca indrazneste sa acuze un barbat de viol;

Cartonasul Rosu (Austria) - despre noua lege din aceasta tara prin care barbatii violenti sunt evacuati din casele lor;

Justitie in zona mortii (Columbia )

Niciodata (Maroc)


TEATRU

"Extrem" - Teatrul ODEON, piesa in care William Mastrosimone trateaza problema violului, a agresiunii impotriva femeilor si a victimelor care, deseori, nu au castig de cauza in fata legii, din pricina lipsei dovezilor.

"Gabriela si-a extirpat un ovar" - Trupa A$ . Piesa este povestea unui cuplu uzat, tinut in viata doar de proiectiile unui trecut indepartat revenind obsedant precum o vina.


Sursa: 9am

Programul evenimentelor şi al proiecţiilor

Programul de difuzare a filmelor la TVR






Let's End Violence against Women

vineri, 21 noiembrie 2008

Imaginând guvernul ♀

Doamnelor, domnişorilor şi domnilor, după cum aţi observat, zilele astea se poartă să îţi dai cu presupusul despre cum va arăta Guvernul după alegeri, aşa că mi-a venit ideea năstruşnică să imaginez un guvern sută la sută feminin. Şi fiindcă în politica dâmboviţeană nu avem un număr prea mare de femei de unde alege, o să-l concep de uniune naţională. Unde mai pui că la vremuri de criză economică dă bine să ai guvern de uniune naţională.
Ei bine, trebui să fac observaţia că propunerea pentru postul de prim-ministru e o glumă (proastă?), dar nu şi restul propunerilor.

Prim –ministru - Elena Udrea (să fie numai lapte şi miere în relaţiile dintre palate).
Justiţie - Monica Macovei (PD-L)
Interne şi reformă administrativă - Norica Nicolai (PNL)
Afaceri Externe - Adriana Săftoiu (PNL)
Finanţe - Andreea Vass (PD-L)
Educaţie - Ecaterina Andronescu (PSD)
Cultură – pe doamna de la ICR New York (că mi-a plăcut de ea în scandalul cu poneiul roz)
Sănătate - aş pune-o pe dna Liliana Boca – singura femeie neurochirurg din Transilvania
Muncă - Rovana Plumb (PSD)
Mediu - Mihaela Rădulescu – vedetă tv:)
Transporturi – Anca Boagiu (PD-L)
Lucrări Publice - Zaarour Ingrid (PNL)
Tineret şi Sport – Adina Vălean (PNL)
... aşa, care mai sunt? Agricultură? La ăsta nu ştiu nici o femeie. Sigur sunt multe agricultoare pricepute în ţara asta, dar nu le ştiu. Şi Ministerul Apărării, unde e mai greu de găsit pe cineva. Ar putea fi Lavinia Şandru că-i mai luptătoare din fire.

Apoi aş înfiinţa un Minister al Familiei şi Egalităţii de Şanse, de sine stătător nu la un loc cu Ministerul Muncii, şi aş numi-o ministru pe Gabrieţa Creţu de la PSD.
Iar purtător de cuvânt al Guvernului ar fi bineînţeles un bărbat cu aspect fizic plăcut, voice duioasă şi zâmbet fermecător, care ar cuceri repede toate „fătucile” din presă.

Women know your limits

miercuri, 12 noiembrie 2008

minim 30% femei în Parlamentul şi Guvernul României

Programul de guvernare al PD-L este o surpriză plăcută în ce priveşte promovarea egalităţii de şanse dintre femei şi bărbaţi. Se pare că la elaborarea programului s-a acordat o atenţie specială acestei chestiuni şi acolo în partid cineva e la curent cu cele mai recente dezbateri de la nivel european şi mondial.
Problema discriminării femeilor e tratată deschis şi bazată pe date statistice edificatoare:

"În ceea ce priveşte situaţia femeii, în România se păstrează încă o anumită discriminare din punctul de vedere al veniturilor salariale şi al promovării în funcţii publice. De exemplu, România rămâne singura ţară europeană în care nici măcar o femeie un post de ministru (în comparaţie cu Finlanda - 55%, Spania - 50%, Suedia - 45% sau Franţa - 44%, în 2008). În Parlamentul României doar 9% dintre demnitari sunt femei, faţă de 31% cât reprezintă ponderea femeilor în Parlamentul European".


PD-L-iştii vin şi cu soluţii faţă de problema violenţei în familie:

• "/…/ promovarea politicilor de prevenire şi combatere a violenţei în familie, responsabilizarea şi conştientizarea societăţii româneşti faţă de această problematică;
• Monitorizarea şi evaluarea fenomenului de violenţă în familie prin crearea unui sistem informatic de înregistrare a cazurilor de violenţă în familie;
• Înfiinţarea a 100 de adăposturi pentru victimele violenţei în familie şi a 50 de centre de asistenţă destinate agresorilor familiali, precum şi a unei linii telefonice naţionale gratuite adresate victimelor violenţei în familie".

Pentru promovarea femeilor în politică, PD-L propune să existe un procent de minim 30% femei în structurile de luare a deciziilor şi de reprezentare publică, respectiv în Guvern şi Parlament. Ar fi vorba de adoptarea unei legi a cotelor , aşa cum se practică în multe alte ţări, un prim pas spre atingerea unei parităţi de gen care să reprezinte populaţia aşa cum este ea împărţită, jumătate femei, jumătate bărbaţi.

Prevederea PD-L s-ar adopta începând cu următorul ciclu electoral:
/…/ "introducerea reprezentării minimale de 30% în favoarea femeilor în Parlamentul si primele două linii ierarhice ale guvernului începând cu următorul ciclu electoral (2012);".

Acum ar urma să vorbesc despre faptul că, din păcate, în România, partidele politice odată ajunse la putere uită sau se prefac că uită de oferta electorală cu care au câştigat. Evident, nu pot să spun de pe acum că aşa o sa fie şi în cazul de faţă, dar nu e de bun augur faptul că, deşi au un program bun pe partea de egalitate de şanse, nimeni din PD-L nu iese în faţă să vorbească despre ce se spune în el. Nici măcar femeile care candidează din partea PD-L nu discută public (sau poate nu mi-a ajuns mie la urechi) despre aceste propuneri din program. E adevărat că sistemul actual de vot uninominal obligă candidaţii să vină cu mesaje electorale mai mult pentru nivelul local al colegiilor decât să trateze teme de interes naţional.
Însă pentru adoptarea unei legi a cotelor care să prevadă un minim de 30% femei în Parlament şi Guvern, e nevoie de dezbatere de pe acum. În toate ţările unde s-a adoptat această prevedere au existat presiuni în acest sens, în primul rând de la femeile din partidele politice, apoi bineînţeles de la societatea civilă şi mass-media, fiind vorba de o prevedere care poate aduce schimbări în modul de a face politică, aşa cum a fost la începutul secolului al XX-lea acordarea dreptului de vot femeilor, o idee care la început a părut bizară şi de neconceput pentru multă lume.

sâmbătă, 8 noiembrie 2008

Luminiţa Anghel şi Elena Udrea se iau la harţă

La alegerile din 30 noiembrie femeile sunt cam 10% din totalul candidaţilor, departe de o fidelă şi democratică reprezentare a populaţiei.
Şi deşi puţine la număr, două din aceste doamne nu s-au dat înlături de la un spectacol penibil, luându-se la harţă precum două mahalagioaice mai bine îmbrăcate. Or fi reprezentative pentru unele femei din România.

Dar ce-aş putea spune despre protagonistele „bătăii” de azi? Una e cântăreaţă şi a fost acceptată să candideze pentru notorietatea ei publică, nimic mai mult. De altfel şi la locul încăierării venise cu ideea de a susţine un concert pentru alegători (dacă va ajunge în Parlament va ţine discursuri cântând?).
Cealaltă e la antipodul idealului de femeie în politică. Capitalul ei de imagine se construieşte pe o relaţie dubioasă cu preşedintele ţării şi pe calităţile fizice de divă blondă cu decolteu generos şi picioare lungi. O femeie care e tratată exclusiv pentru calităţi fizice nu va fi considerată ca persoană, niciodată tratată de la egal la egal ci precum un obiect de admirat, drăguţ e drept, dar şi un pom de Crăciun e drăguţ, nu-i aşa?
Asemenea specimene în politică aduc mai mult deservicii decât servicii femeilor din România. Nu ştiu ce-i mai rău, să nu fie deloc femei în viaţa politică, cum se întâmpla acum 100 de ani, sau să fim reprezentate de asemenea păpuşi cântătoare sau purtătoare de păr blond şi sâni la vedere.

joi, 6 noiembrie 2008

România, eterna şi fascinanta ţară misogină

Zilele trecute nimeresc la o întâlnire de afaceri, o primă întâlnire de cunoaştere între două firme, una străină, cealaltă românească. Genul de ocazie în care se întâlneşte în mod fericit cererea cu oferta.
Toate bune şi frumoase. Eu mă ocup de traducerea pentru cei de la firma străină, doi bărbaţi mai în vârstă şi o tânără femeie.
Apare individul de la firma românească, o faţă de ţăran şi o burtă imensă, zâmbeşte şi se prezintă. În acelaşi timp se apropie să strângă mâna celor prezenţi. Doar că masculul mioritic dă mâna cu cei doi bărbaţi, dar nu şi cu femeia care era cu ei şi nici cu mine, tot femeie. Nouă ne aruncă o privire fugară în timp ce se aşează repede pe scaun bombănind ceva despre firma lui. Am realizat în secunda următoare că trebuia să-i fi întins ostentativ mâna să n-aibă încotro şi să ne trateze egal. Prea târziu.
După un timp, în toiul discuţiilor, de la acelaşi exemplar misogin vine pseudo-politicos următoarea întrebare pentru femeia din firma străină: „Doamna Xulescu, hmm... doamnă sau domnişoară?”. O întrebare care vizează inoportun starea civilă a unei persoane, prea des întâlnită din păcate, la care eu i-aş fi răspuns răutăcios tot cu o întrebare: „Dar dvs, domn sau domnişor?” ...